A vorbi despre limba in care gândești, a gândi – gândire nu se poate face decat numai intr-o limbă – in cazul nostru a vorbi despre limba română este ca o duminică. Frumusețea lucrurilor concrete nu poate fi decat exprimată in limba română. Pentru mine iarba se numește iarbă, pentru mine arborele se numește arbore, malul se numește mal, iar norul se numește nor. Ce patrie minunată este aceasta limbă!
Nu pot pune că alte vorbiri nu au fost minunate și frumoase. Dar atat de proprie, atat de familiară, atat de intimă îmi este limba în care m-am născut, încât aproape nu pot considera ca norul s-ar fi numit decat nor, că iarba s-ar fi numit altfel decat iarbă. Noi, de fapt, avem doua patrii coincidente: o dată este patria de pământ și de piatră și încă o dată este numele patriei de pământ și de piatră. Numele patriei este tot patrie. O patrie fără nume nu este o patrie. Limba română este patria mea.
De aceea, pentru mine, muntele munte se zice, de aceea pentru mine, iarba iarba se spune, de aeea, pentru mine, izvorul izvorăște, de aceea pentru mine, viața se trăiește. N.Stanescu.
