Sub mâna Ta, tăcută și blajină,
Am învățat ce-nseamnă să visăm.
Din fiecare vorbă cristalină
S-a plămădit în noi un alt tărâm.
Ne-ai fost lumină-n umbre de furtună,
Un far pe marea vieții ne-ncetat,
Iar astăzi, când se-așterne-o zi mai bună,
În Tine-ntreg destinul s-a-ntrupat.
Din ochii Tăi, izvor de cald senin,
Se-aprind în noi dorințe neștiute.
Ne-ai dat un rost, un țel, un drum divin,
Și ne-ai crescut în zori necunoscute.
Pe foaia vieții ați scris cu migală
Destine-nlănțuite într-un gând.
Ești ploaia blândă ce în inimi spală
Tot ce e greu și tot ce e plăpând.
Cuvintele-ți răsună în tăcere,
Rămân în noi, un cântec infinit,
Cu tine-am învățat ce e putere,
Tu ne-ai fost cer, și zborul nesfârșit.
La mulți ani, dascăl drag, în astă zi,
Te-om purta-n suflet, veșnic, neclintit,
Căci fără Tine nu am ști ce-om fi,
Tu ne-ai făcut să fim un infinit.
